Sari la conținut

Lumea afacerilor se schimba. Noi o explicam.

Business global

Incoterms pe înțelesul exportatorului: cine plătește transportul și când trece riscul

Containere stivuite într-un port, cu o macara de încărcare în fundal

Incoterms sunt reguli comerciale internaționale, publicate de Camera de Comerț Internațională, care stabilesc în trei litere cine plătește transportul, cine face formalitățile vamale și în ce punct trece riscul asupra mărfii de la vânzător la cumpărător. Versiunea folosită cel mai des este Incoterms 2020, cu 11 reguli. Alegerea greșită a uneia dintre ele poate lăsa exportatorul răspunzător pentru o marfă pe care nu o mai controlează.

Ce stabilesc și ce nu stabilesc Incoterms?

Incoterms stabilesc trei lucruri: locul livrării, momentul în care riscul de pierdere sau deteriorare trece la cumpărător și împărțirea costurilor de transport, asigurare și vămuire. Ele nu reglementează prețul, momentul plății, transferul proprietății sau consecințele unei încălcări a contractului, care rămân în sarcina contractului de vânzare.

O regulă se scrie complet, cu locul și versiunea, de exemplu „FCA Cluj-Napoca, depozitul vânzătorului, Incoterms 2020”. Doar trei litere fără loc creează ambiguitate exact în punctul în care apar disputele.

Care sunt cele 11 reguli Incoterms și unde trece riscul?

Regulă Transport Riscul trece la cumpărător
EXW Orice mod La sediul vânzătorului, marfa neîncărcată
FCA Orice mod La predarea către transportatorul cumpărătorului
CPT Orice mod La predarea către primul transportator
CIP Orice mod Ca la CPT, vânzătorul asigură marfa
DAP Orice mod La destinație, gata de descărcare
DPU Orice mod La destinație, după descărcare
DDP Orice mod La destinație, vămuită la import
FAS Maritim Lângă navă, în portul de încărcare
FOB Maritim La bordul navei, în portul de încărcare
CFR Maritim La bordul navei; vânzătorul plătește navlul
CIF Maritim Ca la CFR, vânzătorul asigură marfa

De ce sunt înșelătoare regulile din grupa C?

Regulile din grupa C sunt înșelătoare pentru că vânzătorul plătește transportul până la destinație, dar riscul trece la cumpărător încă de la plecare. Există deci două puncte critice: unul pentru costuri, altul pentru risc.

La CPT și CFR, o marfă avariată pe drum este problema cumpărătorului, chiar dacă transportul a fost contractat și plătit de vânzător. La CIP și CIF, vânzătorul încheie și asigurarea, cu o sumă asigurată de cel puțin 110% din valoarea din contract. În versiunea 2020, CIP cere o acoperire largă, în timp ce CIF cere doar acoperirea minimă, dacă părțile nu convin altfel.

Ce regulă se potrivește unei livrări în container?

Pentru marfa în container se potrivesc FCA, CPT sau CIP, nu FOB sau CIF. Containerul este predat transportatorului la un terminal, uneori cu zile înainte de încărcarea pe navă, iar regulile maritime ar lăsa riscul la vânzător pentru o perioadă în care marfa nu mai este sub controlul lui.

FOB și CIF rămân potrivite pentru mărfuri vrac încărcate direct pe navă, cum sunt cerealele sau minereurile. Pentru transportul rutier din interiorul Uniunii Europene, regulile folosite frecvent sunt FCA, DAP și CPT.

De ce sunt riscante EXW și DDP pentru primele exporturi?

EXW și DDP sunt riscante pentru primele exporturi pentru că pun aproape toate obligațiile la o singură parte, inclusiv formalități pe care aceasta nu le poate îndeplini ușor.

  • EXW: cumpărătorul trebuie să facă vămuirea la export, deși exportatorul are nevoie de dovada ieșirii mărfii pentru propriile evidențe fiscale. FCA la sediul vânzătorului rezolvă problema, pentru că vămuirea la export rămâne la vânzător.
  • DDP: vânzătorul plătește taxele de import și face vămuirea în țara cumpărătorului, unde poate avea nevoie de înregistrări locale. Pentru importurile din afara Uniunii, procedurile sunt descrise în ghidul despre regimul vamal la importuri.

Cum se alege regula Incoterms pentru o ofertă?

Regula Incoterms se alege după cine controlează mai bine transportul și după cât risc poate asuma exportatorul.

  1. Se stabilește modul de transport și locul exact al predării.
  2. Se verifică cine are acces la tarife de transport și asigurare mai bune.
  3. Se compară prețul ofertei pentru două reguli, de exemplu FCA și DAP.
  4. Regula aleasă se trece identic în ofertă, contract și factură.

Pașii următori ai livrării sunt detaliați în articolul despre prima comandă pentru export, iar celelalte clauze care se schimbă la un client străin sunt explicate în textul despre contractul cu primul client din străinătate.

Merită recitite

Lumea afacerilor se schimba. Noi o explicam.